Dacă în centru ești jupuit la oră de „băieții cu bariera”, când ajungi acasă te lovești de altă aripă a caracatiței: parcările de reședință. Partea a III-a a dosarului nostru analizează modul diabolic în care Primăria Moinești a reușit să învrăjbească o comunitate întreagă pentru a stoarce mai mulți bani la buget.
Deficitul artificial și licitațiile absurde
Într-un cartier cu 100 de apartamente și 80 de mașini, primăria a trasat intenționat doar 40 de locuri oficiale de parcare cu galben. S-a creat astfel un deficit artificial. Pentru atribuirea acestor locuri s-a organizat procedura licitației cu strigare. Vecini care au locuit zeci de ani în pace au fost aduși într-o sală și puși să liciteze unul împotriva celuilalt, ca la bursă, pentru dreptul de a lăsa mașina sub geam.
Taxa de bază era de 150-200 de lei/an. Din cauza disperării (frica de a nu-ți găsi mașina vandalizată sau blocată dacă o lași la distanță), s-a ajuns la licitații în care moineștenii plătesc 1.000 sau 1.500 de lei anual pentru un petic de beton. Este o taxă mascată pe proprietate, un șantaj emoțional aplicat de o administrație incapabilă să extindă platformele dintre blocuri.
Pilele din primărie parchează „la umbră”
Desigur, sistemul nu se aplică tuturor. Angajații din aparatul administrativ sau rudele consilierilor locali au avut grijă ca în fața scărilor lor, „licitațiile” să se facă la prima oră a dimineții, fără afișarea publică prealabilă pe ușa blocului. Ei și-au adjudecat cele mai bune locuri, la prețul minim, în timp ce restul cetățenilor au fost lăsați să se lupte pentru resturi. Administrația a transformat Moineștiul într-o arenă de gladiatori, unde cine are portofelul mai gros are dreptul la parcare, încălcând principiul egalității de șanse în comunitate.
Continuă investigația
Ce se întâmplă dacă refuzi să plătești taxa ilegală? Ești atacat de „hingherii” cu uniformă. Citește Partea a IV-a: Poliția Locală în rol de recuperator privat.