Bogăția naturală a Munților Goșmanu și a dealurilor care înconjoară Moineștiul ar trebui să reprezinte un plămân verde și o resursă turistică inestimabilă. În realitate, de mai bine de un deceniu, pădurile din proximitatea orașului și a comunelor limitrofe (Zemeș, Poduri, Măgirești) au devenit teatrul de operațiuni pentru una dintre cele mai violente și bine organizate structuri infracționale din județul Bacău: mafia lemnului. O investigație desfășurată de Moinesti.biz de-a lungul ultimilor trei ani arată o realitate în care drujbele dictează legea, iar instituțiile statului fie întorc privirea, fie acționează ca parteneri de afaceri ai infractorilor.
Fentarea sistemului SUMAL 2.0 și metoda „Transportului Multiplu”
Pe hârtie, statul român se laudă cu unul dintre cele mai avansate sisteme de trasabilitate a masei lemnoase din Europa: SUMAL 2.0. Sistemul impune declararea prin GPS și fotografierea fiecărui transport de bușteni. La nivel local, însă, „băieții deștepți” din exploatările forestiere au găsit rapid antidotul tehnologic. Metoda preferată și tolerată în zona noastră este cea a „transportului multiplu pe același aviz”.
Concret, un camion cu remorcă este încărcat ochi în creierul pădurii. Șoferul emite un aviz electronic valabil, să spunem, 4 ore. Deoarece drumul de la parchetul de exploatare până la gaterul ascuns în satele învecinate durează doar 30 de minute, șoferul face 3 sau chiar 4 curse dus-întors folosind absolut același cod de aviz. Camerele video de supraveghere ale Primăriei sau ale Poliției, care ar trebui să identifice dacă numărul de înmatriculare a trecut de mai multe ori cu încărcături diferite, sunt „convenabil” defecte sau ignorate de dispeceri.
Mai mult, o practică descoperită în timpul iernii din 2025 arată cum buștenii de esență tare (stejar, fag), tăiați din zone protejate, sunt acoperiți în remorci cu un strat subțire de resturi vegetale sau lemn de foc de calitatea a treia, pentru a înșela o eventuală (dar rară) inspecție vizuală a patrulelor de noapte.
Teroarea la adresa localnicilor și a pădurarilor onești
Cum reacționează autoritățile de control? Gărzile Forestiere și Poliția acționează de obicei doar la sesizările disperate ale activiștilor de mediu sau ale cetățenilor. Aici intervine componenta de violență a grupărilor. Activiștii care au încercat să fotografieze utilajele forestiere nemarcate (fără numere de înmatriculare pentru a nu putea fi identificate) pe drumurile forestiere de pe Măgura au fost intimidați, blocați în trafic, iar echipamentele le-au fost smulse din mâini de indivizi cu cagule.
Un caz șocant s-a petrecut în primăvara anului 2024, când un tehnician silvic care a refuzat să semneze marcarea ilegală a câtorva zeci de fagi seculari a fost bătut cu bestialitate în scara blocului său din cartierul Lucăcești. Deși atacul a fost violent, provocându-i multiple fracturi, agresorii (identificați ulterior ca angajați la negru ai unui patron de gater) s-au ales doar cu amenzi penale derizorii și pedepse cu suspendare, pe motiv că „nu au pus viața în pericol iminent”. Mesajul trimis de justiție a fost clar: cine se pune în calea lemnului, își riscă pielea, iar statul oferă o protecție iluzorie.
Distrugerea drumurilor și tăcerea administrației locale
Pe lângă jaful ecologic, mafia lemnului falimentează indirect și bugetul localității. Camioanele gigantice, supraîncărcate cu zeci de tone peste limita maximă admisă, tranzitează zilnic cartierele mărginașe și distrug infrastructura rutieră. Drumurile proaspăt asfaltate din banii cetățenilor cedează sub greutatea arborilor tăiați ilegal, formând cratere adânci. Podurile se degradează într-un ritm accelerat.
Cu toate acestea, cântarele mobile ale Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) sunt o prezență rară pe varianta ocolitoare a Moineștiului. Administrația locală ridică din umeri, susținând că nu are jurisdicție pe drumurile județene sau naționale, în timp ce pe rețelele sociale, liderii politici locali apar la evenimente publice sponsorizate tocmai de acești mari afaceriști din prelucrarea lemnului. Defrișările din jurul Moineștiului reprezintă o radiografie perfectă a unui sistem cleptocratic, în care resursa naturală a generațiilor viitoare este vândută la export pe bani negri, lăsând în urmă doar versanți despăduriți, risc de inundații și o comunitate redusă la tăcere prin frică.