O instituție de neconceput pentru tinerii de astăzi, dar vitală pentru generațiile trecute, a fost Baia Comunală. În anii de început ai industrializării, când nu toate blocurile beneficiau de sisteme moderne de termoficare, Baia Comunală deservea mii de muncitori.
Dotată cu dușuri masive și cazane imense pentru producerea aburului, baia era un furnicar în zilele de vineri și sâmbătă. Aici, muncitorii de la fabricile locale sau de la extracție își curățau urmele de țiței și sudoare. Funcția sa a devenit obsoletă odată cu modernizarea apartamentelor și introducerea rețelelor de gaze naturale, clădirea rămânând însă un simbol arhitectural al unei epoci de sacrificiu.