Contrastul dintre rafturile supra-pline ale supermarketurilor de astăzi și comerțul de odinioară este uriaș. Înainte de 1989, fiecare cartier moineștean avea propria „Alimentara”. Oamenii se așezau la cozi kilometrice încă de la primele ore ale dimineții, uneori chiar în timpul iernilor aspre, cunoscute pentru zăpezile care blocau orașul, pentru o sticlă de lapte, un pachet de unt sau o franzelă proaspătă.
Deși lipsurile erau acute, mirosul de cafea măcinată direct în magazin și ambalajele clasice din hârtie cerată stârnesc o nostalgie inexplicabilă. După Revoluție, spațiile vechilor alimentare au fost primele privatizate, fiind transformate rapid în „buticuri” pline cu produse din import, colorate, marcând tranziția abruptă către economia de piață și capitalism.