În primele două părți ale acestui dosar, Moinesti.biz a disecat șantajul emoțional asupra părinților și evaziunea fiscală a profesorilor. Însă cifrele și plicurile cu bani pălesc în fața dramei umane care se petrece la nivelul elevilor. Partea a III-a închide această analiză punând reflectorul pe cei care plătesc prețul suprem al sistemului: elevii condamnați la o oboseală cronică și cei excluși din start pentru că s-au născut în familii fără posibilități.
Epuizarea: Copii cu „program de corporație”
Pentru un elev de clasa a VIII-a din Moinești ai cărui părinți își permit să plătească sistemul, viața este un maraton epuizant. Se trezește la 7:00 dimineața, stă la școală până la ora 14:00 (într-un mediu zgomotos și ineficient). La 15:30 este deja la prima meditație. La 18:00 se întoarce acasă pentru a-și face „temele pentru meditația de mâine” și temele oficiale pentru școală. Termină ziua la ora 22:00.
Psihologii avertizează că acești copii de 14 ani ajung la fenomenul de burnout (epuizare profesională) înainte de a intra pe piața muncii. Lipsiți de timp liber pentru sport, creativitate sau pur și simplu pentru a se plictisi (condiție esențială pentru dezvoltarea creierului), ei devin doar niște hard-disk-uri suprasolicitate, antrenate să redea papagalicește formule pentru a asigura mândria părinților.
Copiii nimănui: Drama de la sate
Pe de altă parte, o tragedie tăcută se consumă în localitățile rurale arondate Moineștiului (Poduri, Zemeș, Ardeoani) sau în cartierele mărginașe. Familiile care trăiesc din ajutor social (recent tăiat de primărie) nu vor putea niciodată să dea 1.200 de lei pe lună pe meditații. Pentru copiii lor, școala gratuită ar trebui să fie singurul lift social.
Însă, pentru că profesorul predă la clasă la nivelul „celor care fac meditații” (pentru a-și justifica nivelul ridicat), copilul sărac nu înțelege nimic. El rămâne în spatele clasei, tăcut, etichetat rapid drept „slab la învățătură” sau „fără potențial”. Această inegalitate fabricată ucide viitorul unor minți strălucite doar pentru că buzunarul părinților a fost gol. Este cea mai gravă încălcare a dreptului la educație.
Soluția pe care statul o refuză: Școala după Școală (Adevărată)
Există o soluție simplă, aplicată cu succes în sisteme educaționale performante (precum Finlanda)? Da. Se numește finanțarea locală a programelor de tip After-School remedial. Primăria Municipiului Moinești și Consiliul Local au posibilitatea legală de a aloca fonduri pentru a plăti profesorii legal, pe statul de plată, să rămână 2 ore după program pentru a face pregătire suplimentară, direct în incinta școlii, cu TOȚI copiii care au nevoie.
Banii există. Ei s-au văzut în achizițiile de flote auto, în fotbalul fără rezultate și în petrecerile câmpenești. Dacă administrația locală ar redirecționa o fracțiune din acești bani către plata legală a orelor remediale, ar stopa evaziunea fiscală, ar egaliza șansele copiilor săraci cu ale celor bogați și ar reda demnitatea actului educațional.
Totul ține de voință. Însă, până când politicienii nu vor înțelege că educația nu este o afacere de sufragerie, copiii noștri vor rămâne ostaticii unui sistem în care catalogul s-a transformat în casă de marcat.