Am documentat în articolele precedente prăbușirea fotbalului din Moinești, mucegaiul din vestiare, banii tocați pe contracte ascunse și lacrimile părinților nevoiți să își ducă copiii talentați în alte orașe. Însă jurnalismul adevărat nu se oprește doar la expunerea puroiului; trebuie să ofere și tratamentul. Dezastrul fotbalistic din orașul nostru nu este o fatalitate, nu este o boală incurabilă. Moineștiul poate să aibă din nou o echipă care să joace pe un stadion curat, în fața unor tribune zâmbitoare și pline de speranță. Totul depinde de un act de voință, de un Consiliu Local care să aibă, fie și în ultimul ceas, decența să recunoască eșecul și să accepte soluțiile clare, aplicate deja cu succes de alte comunități din România.
Soluția 1: Depolitizarea absolută și modelul „Socios”
Clubul CSM Moinești trebuie smuls urgent din mâinile aparatului politic. Modelul de salvare este preluarea puterii decizionale de către comunitate. Inspirându-ne din inițiative de succes ale altor orașe de provincie, echipa trebuie să adopte un sistem de tip Socios. Suporterii, foștii jucători, antreprenorii locali și părinții copiilor trebuie să poată deveni membri asociați cu drept de vot, plătind o cotizație anuală transparentă.
Primăria trebuie să rămână doar un partener finanțator, garantând o sumă fixă prin lege, dar care să nu mai intervină în numirea președintelui sau a antrenorului. Conducerea clubului trebuie aleasă democratic, de către fani și membri, prezentând un plan de afaceri pe 5 ani. Când echipa aparține zidarului, medicului și profesorului din Moinești, nimeni nu va mai îndrăzni să fure din banii de transport sau să cumpere echipamente de hârtie.
Soluția 2: „Tăierea” mercenarilor și reconstrucția din Academie
Pentru a readuce zâmbetul și atașamentul pe fețele locuitorilor, suporterii trebuie să vadă pe teren copiii orașului, nu jucători aduși din alte județe care pleacă cu primul microbuz după fluierul final. Consiliul Local trebuie să oblige, prin hotărâre, ca 80% din bugetul actual de fotbal să fie redirecționat, timp de minim 3 ani, strict către Sectorul Juvenil.
Sumele economisite din salariile umflate ale conducerii trebuie investite în construirea a cel puțin două terenuri sintetice mari în oraș, destinate exclusiv antrenamentelor gratuite pentru copiii Moineștiului. De asemenea, trebuie subvenționate școlarizările pentru tinerii antrenori locali la cursurile Federației Române de Fotbal, pentru a avea pedagogi, nu simpli „băgători de seamă” pe bancă. În loc de o echipă mediocră în Liga a 4-a care ne toacă banii, preferăm să avem 300 de copii care fac sport în condiții excelente, cu echipament curat și cu șansa de a ajunge oameni sănătoși.
Mingea este în terenul vostru, domnilor consilieri!
Nu e nevoie de miracole economice. Este nevoie doar ca aleșii noștri să accepte că sportul a murit pe mandatul lor, dar tot pe mandatul lor poate renaște. Zâmbetul poate reveni în tribune doar prin transparență: auditați public fiecare factură plătită de CSM în ultimii ani, tăiați contractele frauduloase, igienizați vestiarele cu banii recuperați și deschideți porțile stadionului pentru manageri privați din afara influenței politice.
Dacă doriți respectul comunității, votați mâine un proiect de reconstrucție asumat! Dacă nu, locuitorii Moineștiului vor ști definitiv că singurul vostru scop este să distrugeți viitorul copiilor lor pentru a proteja afacerile unui grup restrâns. Cărțile sunt pe masă. Zâmbetul orașului sau perpetuarea jafului. Voi ce alegeți?