Mult înainte ca Moineștiul să devină sinonim cu petrolul sau cu avangarda lui Tristan Tzara (Monumentul DADA), orașul era cunoscut pentru un cu totul alt „aur”: apele sale minerale vindecătoare. Încă din 1860, izvoarele sulfuroase au început să fie exploatate în scopuri terapeutice.
În acea perioadă, Parcul Băilor era frecventat de boieri, scriitori și politicieni de seamă care veneau cu trăsurile de la București sau Iași pentru cure de sănătate. Atmosfera boemă a acelor vremuri a fost readusă parțial la viață odată cu modernizarea parcului pe fonduri europene și recâștigarea atestatului de stațiune turistică balneoclimaterică, o victorie imensă pentru comunitate.