A avea un copil cu probleme neurologice severe (precum tetrapareza spastică sau paralizia cerebrală) într-un oraș de provincie este o povară financiară și emoțională uriașă. Sistemul de stat oferă adesea decontări pentru prea puține ședințe de recuperare pe an, forțând părinții să se împrumute pentru tratamente în clinicile private. Aici intervine povestea lui Vlad, un tânăr kinetoterapeut moineștean care a ales să rupă regula profitului.
Investigația Moinesti.biz privind solidaritatea din sănătate: Vlad și-a deschis propriul cabinet de recuperare după studii aprofundate la Iași. Însă regula sa de aur, nescrisă, a devenit rapid cunoscută în oraș: familiile cu venituri sub minimul pe economie, care aduc copii cu deficiențe neuromotorii grave, nu plătesc nicio ședință. „Nu aș putea să dorm noaptea știind că un copil se atrofiază și nu va merge niciodată pentru că mama lui nu are 100 de lei pentru ședința de astăzi. Efortul meu fizic e mic pe lângă durerea lor,” ne declară Vlad.
Gestul său a creat o mișcare de solidaritate neașteptată. Unii părinți înstăriți, impresionați de devotamentul lui, plătesc abonamente în plus, lăsând diferența pentru a acoperi consumabilele destinate cazurilor pro-bono. În timp ce anumite cadre medicale își direcționează pacienții spre propriile cabinete doar pentru profit, Vlad demonstrează că actul medical își găsește adevărata grandoare atunci când jurământul lui Hipocrate învinge foamea de bani.