Timp de zeci de ani, Gara Moinești a fost punctul terminus al unei ramificații feroviare vitale pentru economia Văii Trotușului. Legată la rețeaua CFR (Căile Ferate Române), gara din oraș deservea atât transportul de călători (navetiști), cât și transportul masiv de marfă: țiței de la Schela de Extracție și masă lemnoasă de la fabricile de profil.
Trenurile personale, supranumite adesea „trenurile foamei” sau „cursalele”, plecau la ore fixe, pline de elevi și muncitori. Din păcate, scăderea rentabilității economice post-1990 și ascensiunea transportului rutier (maxi-taxi) au dus la abandonarea treptată a rutei de călători. Clădirea gării rămâne astăzi un monument al nostalgiei industriale, martoră tăcută a unei epoci de aur apuse.