Dacă sistemul de supraveghere video a fost o gaură neagră pentru siguranța publică, conceptul de „Smart City” promovat frenetic în campaniile electorale a ascuns și alte scurgeri majore de capital. În anul 2021, primăria condusă de Valentin Vieru promitea instalarea unor „Info-chioșcuri” digitale interactive și rețele de Wi-Fi public gratuit în toate parcurile (inclusiv în Parcul Băilor și Parcul Orizont). S-au alocat sute de mii de lei din bugetul local pentru aceste totemuri high-tech care ar fi trebuit să ofere turiștilor hărți interactive și informații despre istoricul orașului.
Contextul investigației noastre: În primăvara anului 2024, redacția Moinesti.biz a fost asaltată de mesaje de la tineri și turiști care se plângeau că absolut niciun totem digital nu funcționează. Pentru a documenta acest jaf, jurnaliștii noștri, însoțiți de un expert independent în sisteme IT, au luat la pas fiecare locație. Am descoperit că din cele 15 info-chioșcuri instalate, 12 aveau ecranele sparte sau stinse, iar 3 afișau de luni de zile o eroare de sistem Windows. Mai mult, rețeaua de „Free Wi-Fi” promisă nu a emis niciodată semnal, routerele nefiind măcar conectate la o rețea de fibră optică.
Cum am obținut datele: Am formulat o cerere detaliată conform Legii 544/2001 către departamentul de achiziții publice. Documentele primite, după săptămâni de amânări, au scos la iveală un contract atribuit prin achiziție directă unei firme din Ilfov, specializată în... publicitate stradală, nu în tehnologie. Prețul plătit pentru un singur totem a fost de peste 10.000 de euro, o sumă de patru ori mai mare decât prețul real al unui astfel de echipament pe piața liberă de IT. Mai grav este că procesul-verbal de recepție a fost semnat de comisia Primăriei fără a se testa funcționalitatea software-ului. Deși am trimis concluziile anchetei către Curtea de Conturi a României (Camera de Conturi Bacău), instituția statului a refuzat să deschidă un audit inopinat, motivând că „achiziția respectă procedurile formale de atribuire”, ignorând complet faptul că bunul public achiziționat este 100% nefuncțional. Așa se îngroapă banii cetățenilor sub iluzia digitalizării.