Dacă vrei să înțelegi cum funcționează cu adevărat corupția instituționalizată într-un oraș de provincie, nu trebuie să te uiți la marile tunuri imobiliare, ci la lucrurile aparent banale, de zi cu zi. Transportul public din Municipiul Moinești reprezintă exemplul perfect de capturare a statului de către un grup restrâns de interese private. În campaniile electorale, administrația condusă de primarul Valentin Vieru a vândut iluzia unei mobilități europene, inaugurând cu fast noile autobuze 100% electrice achiziționate prin PNRR. În realitate, pe străzile orașului și pe rutele care leagă cartierele periferice de centru, legea este făcută cu pumnul pe masă de patronii firmelor de maxi-taxi.
Investigația din spatele ușilor închise
Echipa de investigații a publicației noastre a petrecut trei luni documentând modul în care sunt atribuite traseele de transport intrajudețean și local. Am solicitat, în baza Legii 544/2001, caietele de sarcini și rapoartele de fundamentare a tarifelor. Ceea ce am descoperit este un veritabil cartel. Autobuzele electrice, care consumă puțin și oferă un confort termic excelent, au fost alocate intenționat pe rute scurte, subvenționate, cu trafic redus. În schimb, arterele „bănoase”, care adună zilnic mii de navetiști de la sonde, din zona industrială sau elevi din satele învecinate (Lucăcești, Zemeș, Ardeoani), au fost concesionate firmelor private. Patronii acestor companii nu sunt antreprenori oarecare; o verificare încrucișată a Registrului Comerțului cu listele de donatori la partidele aflate la putere dezvăluie conexiuni financiare directe cu liderii politici locali și județeni.
Evaziunea fiscală la drumul mare
Pe traseu, regulile economiei de piață și ale Codului Fiscal sunt facultative. Microbuzele (multe cu inspecții tehnice dubioase, obținute prin șpăgi la RAR) circulă adesea cu o capacitate depășită cu 50%. Călătorii stau în picioare, înghesuiți, punându-și viața în pericol la fiecare curbă de pe Valea Trotușului. Mai grav, emiterea biletelor de călătorie este o excepție rarisimă. Șoferii, mulți dintre ei plătiți cu salariul minim pe economie pe hârtie și restul în mână, sunt obligați de patroni să aducă un „plan” zilnic de încasări la negru. Astfel, milioane de lei sunt sifonate anual din economia locală, evitându-se plata TVA-ului și a impozitului pe profit. A.N.A.F. a ignorat sistematic acest domeniu, considerându-l o „mică evaziune”, deși volumul cumulat depășește marile fraude financiare din județ.
Tăcerea asurzitoare a autorităților
De ce tolerează Primăria Moinești și Poliția Rutieră acest monopol agresiv? Răspunsul ne-a fost oferit de un fost funcționar din departamentul de autorizări, devenit avertizor de integritate. „Dacă primăria ar băga autobuzele electrice pe acele rute lungi sau dacă poliția ar opri microbuzele pline ochi pentru a le suspenda talonul, patronii amenință cu greva generală. O singură zi fără transport pe Valea Trotușului ar bloca școlile și producția, generând o revoltă socială care l-ar costa fotoliul pe primar”, a explicat acesta. Așadar, șantajul comercial bate legea. Când Consiliul Local a aprobat recent majorarea unilaterală a tarifelor cerută de aceste firme, fără o dezbatere publică reală, a devenit evident că administrația nu conduce orașul, ci doar execută voința celor care dețin capitalul pe patru roți. Cetățeanul de rând rămâne singura victimă, plătind bilete scumpe pentru un transport demn de lumea a treia, într-un oraș care se pretinde european.