Moștenirea „Epocii de Aur” a petrolului moineștean nu este doar o amintire glorioasă de manual, ci adesea o amenințare latentă la adresa siguranței publice. Sâmbătă, 21 martie 2026, la ora 02:15 dimineața, un apel disperat la 112 anunța flăcări uriașe care se înălțau din spatele unui deal din cartierul mărginaș Lucăcești. Ceea ce părea a fi un incendiu de vegetație s-a dovedit a fi o luptă crâncenă cu elementele: o sondă de extracție dezafectată cu decenii în urmă a luat foc.
Flăcări de 15 metri și pericol de explozie
Primele două echipaje de la Detașamentul de Pompieri Moinești au ajuns la fața locului în doar 12 minute, însă accesul a fost îngreunat de drumurile de macadam pline de noroi și de vizibilitatea redusă. Ajunși la baza dealului, pompierii au constatat că flăcările atingeau înălțimi de peste 15 metri. Sursa incendiului? Din puțul sondei abandonate ieșeau gaze de sondă, acumulate într-o pungă subterană presurizată, care s-au aprins accidental, probabil de la un foc făcut de ciobani sau de hoții de fier vechi din zonă.
Pericolul principal nu era focul în sine, ci riscul ca incendiul să se extindă la casele aflate la mai puțin de 500 de metri distanță, purtat de un vânt puternic care bătea dinspre Măgură. Sublocotenentul de serviciu a cerut imediat întăriri din Comănești și de la grupurile OMV Petrom, declanșând Planul Roșu de Intervenție la nivel local.
O intervenție tactică în condiții extreme
Stingerea unui incendiu de gaze sub presiune nu se face cu apă simplă, ci necesită un efort tactic și chimic masiv. Timp de trei ore, pompierii îmbrăcați în costume aluminizate, rezistente la temperaturi extreme, au creat un perete protector de apă (perdea de apă) pentru a răci solul înconjurător și pentru a se apropia de focar. Ulterior, folosind tunurile cu spumă chimică de înaltă expansiune, au reușit să sufoce flacăra și să „taie” oxigenul de la sursa de ieșire a gazelor.
Efortul fizic a fost colosal. Pompierii au cărat tuburile de presiune prin noroi, în timp ce Poliția Locală a evacuat preventiv 15 familii din casele aflate în direcția vântului. Nu s-au înregistrat victime omenești, dar un pompier a avut nevoie de îngrijiri medicale la fața locului pentru o ușoară intoxicație cu fum, după ce masca de oxigen i s-a defectat temporar.
Întrebarea care arde: Cine răspunde de moștenirea toxică?
La răsăritul soarelui, focul era complet lichidat, dar pericolul a rămas vizibil. Echipele specializate de la OMV au sosit pentru a cimenta (cappa) definitiv puțul, operațiune care ar fi trebuit efectuată încă din anii '90. Această catastrofă evitată la limită readuce în discuție o problemă sistemică investigată de Moinesti.biz: lipsa de ecologizare și asigurare a fostelor perimetre petroliere.
Zeci de astfel de sonde abandonate se află pe teritoriul municipiului și în satele învecinate, fără ca instituțiile precum Garda de Mediu sau Agenția Națională pentru Resurse Minerale să impună o hartă clară de securizare. Cât timp autoritățile de control tolerează nepăsarea giganților energetici care au stors profit din subsolul Moineștiului, siguranța cetățenilor rămâne la mila norocului și a curajului absolut al celor care poartă uniforme de pompier.