Extracția de petrol (țiței) la Moinești nu a început odată cu revoluția industrială, ci cu sute de ani în urmă. În secolele XVII și XVIII, locuitorii satelor din jur (precum Lucăcești) observaseră cum un lichid negru și vâscos bolborosea la suprafața pământului.
Această „păcură” era folosită inițial pentru ungerea osiilor la căruțe și, ulterior, ca leac pentru bolile de piele ale animalelor. Extracția se făcea în condiții de un pericol extrem: oamenii săpau puțuri manual (uneori de zeci de metri adâncime) și coborau în ele cu găleți de lemn, riscând asfixierea din cauza gazelor toxice. Aceste metode primitive de „minerit” au reprezentat temelia pe care, târziu în secolul XIX, s-au instalat primele sonde cu turlă de lemn și sistem de pompare.