Tratarea unei simple carii la Moinești implică astăzi o factură care depășește frecvent câteva sute de lei, serviciile stomatologice devenind unele dintre cele mai profitabile afaceri private din domeniul medical. Cu toate acestea, în spatele cabinetelor proaspăt renovate și al zâmbetelor din reclame, pândește un pericol invizibil. O analiză a modului în care Direcția de Sănătate Publică (DSP) monitorizează sterilizarea instrumentarului dentar scoate la lumină deficiențe mortale, trecute cu vederea cu bună știință în schimbul taxelor informale de protecție.
Autoclavele de formă și poupinelul depășit
Legea din România obligă cabinetele de medicină dentară să folosească exclusiv Autoclave de clasă B (sterilizare cu abur sub presiune, în vid) pentru a distruge absolut toți agenții patogeni, inclusiv sporii și virusurile hepatitice. Însă aparatura modernă costă mii de euro, la fel și consumabilele necesare (rolele de sterilizare cu indicatori chimici).
Surse din interiorul breslei medicale din Moinești ne-au declarat că multe cabinete, în special cele din afara zonei ultra-centrale sau cele deținute de medici mai în vârstă, folosesc încă vechiul Poupinel (cuptor cu aer cald) sau dețin autoclave defecte, necalibrate metrologic de ani de zile. Pentru a face economie de timp și bani, instrumentarul scos din gura pacientului este doar spălat sumar și „băgat la cuptor” o perioadă scurtă, insuficientă pentru distrugerea virusului Hepatitei B, C sau HIV.
Registrul de sterilizare: Cronicile unui fals în acte
Când inspectorii DSP ajung în control, nu verifică fizic eficiența procesului. Conform uzanțelor locale, ei solicită doar „Registrul de Sterilizare” – un caiet în care asistentele lipesc niște benzi indicatoare. Acel registru este adesea falsificat în bloc duminica, pentru toată săptămâna în curs, folosindu-se markere colorate sau cumpărându-se benzi gata colorate de pe piața neagră.
Faptul că DSP nu aplică metoda prelevării inopinate de teste bacteriologice de pe instrumentarul „steril” gata de utilizare arată că instituția dorește să mențină status-quoul corupt. Zeci de pacienți se trezesc cu analize pozitive la virusuri hepatitice la câțiva ani după o banală extracție dentară, neputând demonstra juridic de unde au contractat boala. Clinicile își numără profiturile, DSP își ridică șpăgile sub forma „abonamentelor de liniște”, iar moineștenii plătesc scump, adesea cu propria viață, un tratament care ar fi trebuit să fie sigur.