Corupția și spălarea zecilor de milioane de euro sunt doar infracțiunile cu guler alb ale cartelului. În Partea a IV-a a dosarului, ne uităm la adevărata față, violentă și primitivă, a alianței Lupașcu-Tătaru. Cum au reușit să instaureze legea tăcerii (Omerta) într-un oraș de zeci de mii de locuitori? Răspunsul este un amestec de forță brută, faliment provocat intenționat și un monopol absolut asupra cuvântului public.
Distrugerea competiției: Utilaje incendiate și amenințări cu moartea
Dacă un mic antreprenor din zonă, sărutându-și crucea, câștiga o licitație pentru un hectar de pădure legală la Direcția Silvică, intrând astfel pe teritoriul „Nașilor”, represaliile erau fulgerătoare. Prima etapă era boicotul: firmele de transport locale erau amenințate de Tătaru să nu-i asigure logistica micului întreprinzător. Dacă acesta persista și își cumpăra propriul TAF (Tractor Articulat Forestier), faza a doua intra în acțiune.
Am strâns peste cinci rapoarte ale pompierilor din perioada 2020-2025 în care tractoare forestiere aparținând unor mici firme neafiliate cartelului au „luat foc spontan” în creierii munților pe timpul nopții. Desigur, Poliția din Moinești a clasat toate cazurile cu „Autor Necunoscut”. În fața camioanelor tăiate și a incendiilor, competiția a dat faliment. Sute de familii care trăiau cinstit din micile exploatări lemnoase au rămas pe drumuri, forțate să plece în străinătate sau să devină salahori la negru pe plantațiile cartelului.
Linșajul mediatic: Presa ca armă a cartelului
Nu poți săvârși atâtea atrocități într-o comunitate dacă presa scrie despre asta. Gheorghe Lupașcu, un strateg subtil, nu a incendiat sedii de ziare; le-a cumpărat pe factură. Prin firmele de PR și contractele de „publicitate” ascunse de care vorbeam, Lupașcu a pompat bani în televiziunile și gazetele din Bacău.
Orice cetățean sau activist de mediu care publica pe Facebook imagini cu camioanele supraîncărcate ale lui Tătaru devenea instantaneu victima unui linșaj public. Ziarele plătite de cartel scriau a doua zi articole denigratoare despre viața personală a activistului, iar armatele de troli îi distrugeau reputația. Această teroare psihologică și economică a dus la instalarea unei depresii colective: în Moinești și Zemeș, toată lumea știe cine fură, dar toți privesc în pământ pentru a-și proteja familiile.
Concluzia Dosarului
Care este punctul de ruptură? Solicităm intervenția la cel mai înalt nivel. Citește astăzi Partea a V-a (Final): Apusul Zeilor. Bilanțul unui jaf național.