Am expus în primele 3 părți personajele care ne fac de rușine la București. Dar mecanismul prin care ei ajung pe buletinul de vot este mult mai periculos decât incompetența lor. Partea a IV-a a dosarului nostru analizează mecanismul financiar: cât costă și de unde vin banii cu care familiile acestor politicieni „cumpără” locul eligibil pe lista județului Bacău.
Prețul pieței: 150.000 - 200.000 de Euro pentru „Eligibilitate”
În România, alegătorul votează partidul, iar partidul face lista. Locurile 1, 2 și (parțial) 3 pe o listă parlamentară la nivelul județului Bacău sunt garantate, matematic, să intre în Parlament, indiferent de prestația candidatului. Conform surselor noastre politice din interiorul marilor partide, aceste poziții sunt tranzacționate la un tarif neoficial stabilit de liderii de la București.
Costul pentru a-ți asigura un mandat (patru ani de imunitate și putere) se situează între 150.000 și 200.000 de euro. Acești bani se plătesc în două forme: o parte oficială, prin „donații” și contribuții declarate la campania electorală a partidului (facturate de firme de marketing agreate), și o parte la negru, în sacoșe date direct șefilor județeni de partid pentru „logistica de zi cu zi”.
De unde se extrag acești bani? Din bugetul Moineștiului.
Familiile deputaților de tipul „Toma” sau „Lupașcu” nu scot acești bani din profiturile lor cinstite. Mecanismul este un circuit închis de spălare a banilor publici.
Tatăl unui viitor deputat deține o firmă locală. Firma obține, fără licitație reală, contracte uriașe de la Primăria Moinești (pentru deszăpezire, asfaltări fictive, studii de fezabilitate sau panseluțe). Prețurile sunt umflate grosolan (o bancă de 300 de lei este facturată cu 2.500 de lei). Din marja uriașă de profit furați de la plătitorii de taxe din Moinești, baronul extrage cei 200.000 de euro pe care îi livrează filialei județene a partidului.
Partidul primește banii și, drept recompensă, așează fiul baronului pe lista de deputați. Ajuns la București, fiul se va asigura legislativ că instituțiile de control (DNA, Curtea de Conturi, ANAF) nu vor călca niciodată prin curtea Primăriei Moinești sau a firmelor tatălui său. Este crima perfectă, finanțată involuntar chiar de sărăcia noastră.
Concluzia Dosarului
Ce am primit în schimbul acestor bani furați? Află din Partea a V-a (Final): Zero barat pentru Moinești. Bilanțul rușinii.