O altă „rană deschisă” a infrastructurii locale, pe care administrațiile trecute și prezente au promis solemn că o vor vindeca, este Centura Ocolitoare a Municipiului Moinești. Într-un oraș sufocat de tranzitul camioanelor de mare tonaj încărcate cu masa lemnoasă și utilaje industriale, scoaterea traficului greu în afara zonelor rezidențiale nu este un moft, ci o necesitate de sănătate publică și siguranță rutieră.
Publicăm această investigație în 2022, un an în care gropile din asfaltul central (distrus de TIR-uri) au atins cote alarmante. Am analizat promisiunile făcute încă din anul 2012. Primăria a inițiat proceduri de expropriere pentru terenurile aflate pe traseul viitoarei centuri. Aici intervine prima mare problemă ignorată de instituțiile statului: despăgubirile plătite din bugetul local au vizat adesea parcele aparținând unor persoane conectate politic, la prețuri evaluate extrem de generos.
Cu toate acestea, construcția fizică a șoselei a rămas un miraj. Promisiunile de a atrage fonduri prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) s-au dovedit a fi praf în ochi, dosarele fiind incomplet fundamentate tehnic pentru obținerea avizelor de mediu. Prefectura Bacău și Ministerul Transporturilor au privit impasibile cum o administrație municipală aruncă bani pe exproprieri pentru un drum pe care nu are capacitatea financiară să îl construiască. Astăzi, casele de pe strada principală continuă să se crape sub vibrațiile traficului greu, iar aerul pe care îl respirăm rămâne infestat de noxe, amintindu-ne zilnic de incompetența crasă a celor care ne-au promis un oraș curat și aerisit.