Cu mult înainte ca profilul orașului să fie dominat de siluetele înalte ale sondelor de extracție a petrolului, Moineștiul era un nod comercial vital, susținut de bresle bine organizate.
Atelierele fierarilor răsunau de loviturile de ciocan pe nicovală, pregătind potcoave și unelte agricole pentru satele vecine. Dogarii confecționau butoaie masive din lemn de stejar pentru a stoca renumitele produse locale. Deși industrializarea masivă din perioada comunistă a șters aceste ateliere de pe hartă, memoria lor rămâne o dovadă a spiritului harnic și antreprenorial care a definit întotdeauna această așezare.