Transportul public din Moinești trăiește un paradox dureros. Pe de o parte, primăria s-a împrumutat pentru a cumpăra autobuze moderne. Pe de altă parte, traseele cele mai profitabile din oraș, care leagă zona industrială de centru, sunt în continuare dominate de operatori privați de microbuze.
Sistemul pare conceput intenționat pentru a favoriza firmele afiliate grupurilor de interese locale. Operatorul de stat a fost delegat să acopere doar rutele „sociale” și rurale neprofitabile, acumulând datorii, în timp ce „băieții deștepți” ai transportului maxi-taxi își maximizează profitul, bucurându-se în paralel și de subvenții pentru elevi și pensionari, un monopol ascuns sub masca liberei concurențe.