După entuziasmul financiar generat de perioada pandemică din 2020-2021, în care tinerele abia ieșite de pe băncile liceelor din Moinești au crezut că au descoperit o sursă inepuizabilă și ascunsă de venituri, anul 2022 a adus o trezire la realitate brutală. Statul român, aflat într-o disperată nevoie de fonduri la buget, a declanșat prin ANAF (Direcția Generală Antifraudă Fiscală) o amplă campanie de verificare a veniturilor nedeclarate provenite din industria divertismentului pentru adulți. La Moinești, efectele au fost resimțite ca un cutremur în rândul tinerelor care credeau că anonimatul internetului le protejează și din punct de vedere fiscal.
Somațiile în cutia poștală și prăbușirea iluziilor
Metoda folosită de stat a fost simplă și devastatoare. Inspectorii fiscali nu au mers din ușă în ușă, ci au solicitat direct date de la procesatorii internaționali de plăți (Paxum, Skrill, Payoneer), precum și de la băncile comerciale din România unde aceste fonduri erau transferate ulterior. Spre finalul anului 2022, zeci de tinere din Moinești, unele abia trecute de 20 de ani, au primit plicuri cu antetul Ministerului Finanțelor direct la adresa de domiciliu, unde locuiau cu părinții. Aceste somații cereau justificarea unor sume care însumau zeci de mii de euro, încasate în ultimii doi ani, și calculau retroactiv impozite pe venit, contribuții de asigurări de sănătate (CASS) și penalități de întârziere uriașe.
„A fost un șoc total. M-am trezit că statul îmi cerea aproape 15.000 de euro taxe din urmă, bani pe care nu îi mai aveam, pentru că îmi cumpărasem o mașină și cheltuisem restul pe excursii și haine. Părinții au aflat ce fac atunci când am început să plâng pe hol cu scrisoarea de la ANAF în mână. Mi-au blocat conturile bancare, nu mai puteam folosi nici măcar cardul de cumpărături curente”, ne-a povestit M.E., o tânără care profesa ca model independent.
Tranziția forțată: De la independente, la „angajate” exploatate
Disperarea tinerelor somate de Fisc a fost speculată rapid de patronii marilor studiouri din Bacău și București. Promițându-le „consiliere juridică gratuită” și ștergerea datoriilor la stat prin contracte cu avocații studioului, recrutorii le-au convins pe fetele care lucrau de acasă să se afilieze. Contractele oferite erau însă unele de tip capcană.
Tinerele erau forțate să își deschidă propriile PFA-uri sau SRL-uri (pentru a prelua ele riscul fiscal în viitor), în timp ce studioul încasa comisionul majoritar din activitatea lor, mascând încasările sub „contracte de prestări servicii de marketing online”. Astfel, panica generată de ANAF a ucis practic munca independentă, aruncând sute de fete înapoi într-un sistem de corporație hibridă, unde normele de ore erau sufocante, iar „șefii de tură” exercitau presiuni psihologice constante pentru a atinge cotele de încasări.
O economie subterană care a rămas în picioare
În ciuda controalelor, economia reală a orașului a continuat să fie alimentată, subtil, de acești bani. De frica blocării conturilor, fetele au început să recurgă masiv la retrageri de la bancomatele de criptomonede și la plata exclusiv în numerar pentru bunurile de valoare. Evaziunea nu a dispărut, ci doar a devenit mai sofisticată. În tot acest peisaj, statul român a acționat exclusiv ca un perceptor dur, neoferind niciun fel de sprijin, consiliere financiară sau profesională acestor tineri care s-au îndatorat masiv, mulți fiind nevoiți să rămână în această industrie mult peste limita dorită inițial doar pentru a-și plăti datoriile fiscale către ANAF.