Mândria sistemului educațional din Moinești se bazează, conform declarațiilor oficiale, pe mediile mari de la Bacalaureat și pe diplomele obținute la olimpiade. Dincolo de statisticile sclipitoare din cabinetele directorilor, viața reală de zi cu zi a sute de adolescenți s-a transformat într-un coșmar marcat de bullying extrem, umilințe, șantaj și violență fizică nestăvilită. O investigație jurnalistică desfășurată în primăvara anului 2026 scoate la iveală modul în care grupările de elevi-problemă au preluat controlul curților școlilor, sub privirile indulgente sau de-a dreptul fricoase ale profesorilor.
Metoda „Taxa de Protecție” în pauza mare
Problema a depășit de mult faza unor simple „hârjoneli” băiețești. Psihologii școlari, prea puțini la număr pentru o populație de mii de elevi, avertizează asupra cristalizării unor adevărate rețele de tip interlop în miniatură. Reporterii Moinesti.biz au stat de vorbă cu zeci de părinți disperați, ai căror copii refuză să mai meargă la cursuri, simulând afecțiuni medicale din pricina terorii. Fenomenul cel mai alarmant, descoperit la două dintre colegiile mari din oraș, este instaurarea „taxei de protecție” pentru elevii mai mici (clasele a IX-a și a X-a) sau pentru cei veniți din mediul rural.
Băieți masivi din anii terminali, unii dintre ei repetând clasele și provenind din familii cu influență sau cu legături în lumea interlopă locală, acostează elevii vulnerabili în zonele fără acoperire video (la toalete sau în spatele sălilor de sport). Victimele sunt obligate să cedeze zilnic banii de pachet, telefoanele mobile sau obiecte de vestimentație de firmă, sub amenințarea corecțiilor fizice. Refuzul atrage după sine umilințe publice, bătăi aplicate în grup și, mai nou, filmarea agresiunii pentru a fi distribuită viral pe rețelele sociale (TikTok, Telegram) pentru a distruge complet reputația victimei.
De ce tac victimele și cine mușamalizează cazurile?
Din zecile de agresiuni fizice severe consumate în ultimul an (care au necesitat chiar intervenția medicilor maxilo-faciali de la Spitalul Moinești), nici măcar 5% nu se transformă în dosare penale sau exmatriculări. Mecanismul de mușamalizare pleacă direct din cancelarii. De teama de a nu știrbi „prestigiul școlii” și pentru a nu atrage sancțiuni din partea Inspectoratului Școlar Județean, directorii fac presiuni uriașe pe părinții victimelor să retragă plângerile depuse la poliție. Se recurge la metoda „împăcării părților”, agresorul fiind „pedepsit” cu o simplă scădere a notei la purtare, în timp ce victima trebuie să respire același aer cu torționarul său a doua zi.
Mai grav, profesorii de serviciu recunosc că le este frică să intervină. „Dacă mă bag să despart doi vlăjgani de 18 ani care bat un copil de 15, risc să fiu lovită chiar eu sau să mă trezesc cu tatăl lor la școală a doua zi, înjurându-mă de față cu clasa, cu acordul tăcut al directorului. Poliția locală patrulează doar pe strada principală, dar nu intră niciodată în curtea școlii în timpul pauzelor”, ne-a mărturisit o profesoară de limba română cu o vechime de peste 20 de ani în învățământ.
Eșecul sistemului „Școala în Siguranță”
Această epidemie de violență demonstrează prăbușirea sistemelor de pază și supraveghere video cumpărate recent pe milioane de lei de Primărie. Camerele funcționează, dar nimeni nu le monitorizează în timp real. Personalul de pază (un singur portar la peste 1000 de elevi) este o glumă proastă, fiind angajat mai degrabă să deschidă bariera pentru profesorii cu mașini decât să asigure un perimetru sigur pentru copii.
Statul a legiferat bullying-ul ca fiind infracțiune, dar la Moinești legea este anulată de orgoliile instituționale și incompetență. Până când conducerile școlilor nu vor fi trase la răspundere penală pentru complicitate morală la tăinuirea agresiunilor, curtea școlii va rămâne o „junglă” supusă legii pumnului, o pepinieră perfectă pentru viitoarele clanuri infracționale din zonă.