Statisticile oficiale arată o rată a abandonului școlar mică în Moinești, dar realitatea din teren, în special la școlile din cartierele mărginașe și la unele clase de profesională, arată un abandon „mascat”.
Investigațiile jurnalistice arată că zeci de adolescenți figurează înscriși în cataloage, deși nu trec pe la școală cu săptămânile. Din cauza sărăciei extreme, aceștia merg la cules de ciuperci, la tăiat lemne sau lucrează cu ziua pe șantiere. Din frica de a nu pierde finanțarea de la stat (care se acordă „per cap de elev”), direcțiunile școlilor pun presiune pe diriginți să motiveze absențele sau să închidă ochii. Această complicitate menține copiii într-o analfabetizare funcțională, ei obținând la final o diplomă fără nicio acoperire reală.